Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 "Investește în oameni!"

Forme de organizare în cadrul economiei sociale

Termenul generic de economie socială include asociații, fundații, cooperative, case de ajutor reciproc, societăți mutuale, orice alte forme de organizare constituite în afara sectorului public, pe baza solidarității membrilor, și care promovează independența economică a acestora.

Asociațiile. Asociațiile sunt actori social-economici care împărtășesc valorile democrației, primatul individului și al obiectivelor sociale față de capital și sunt dedicate membrilor lor și interesului general. Asociațiile se disting de întreprinderile comerciale prin faptul că nu activează pentru profit, scopul lor fiind acela de a contribui la interesul general. Astfel, asociațiile își asumă un rol social fiind adesea implicate în dezvoltarea de acțiuni colective, de dezvoltare locală, de dezvoltare durabilă pentru comunitate și asigurând o reală productivitate socială. Asociațiile, între care organizațiile neguvernamentale (ONG) sunt cele mai cunoscute forme de organizare, includ organizații caritabile, organizații de ajutor reciproc, sindicate, societăți profesionale sau academice, asociații ale consumatorilor, partide politice, biserici sau societăți religioase, cluburi sportive, abordând aspecte culturale, recreaționale, educaționale, cetățenești, sociale și de îngrijire a sănătății, de mediu, ş.a.

Fundațiile. Fundaţiile acţionează în interes public, sunt proactive, au obiective și un scop asumat. Nu au membri sau acţionari şi sunt, de regulă, organizaţii nonprofit. Fundaţiile acţionează în domenii diverse, de la protecția mediului, servicii sociale, sănătate şi educaţie, până la ştiinţă, cercetare, artă şi cultură. Conform definiţiei date de European Foundation Centre (EFC), fundaţiile sunt organisme nonprofit constituite separat, care au propria sursă de venit, de obicei, dar nu exclusiv, de la înfiinţare. Au propriul comitet de conducere şi îşi folosesc resursele financiare în beneficiul public, fie prin acordarea de ajutor financiar unor terţe părţi, fie prin derularea propriilor programe şi proiecte.

Organizaţiile mutuale. Organizațiile mutuale sunt grupări de persoane cu obiective de bunăstare socială colectivă și fără a fi orientate pe obținerea de profit ; scopul lor este de a asigura protecția membrilor și a familiilor acestora față de diferite riscuri sociale. În general, acestea furnizează sprijin pentru bunăstarea socială şi acces la servicii sociale finanţate pe baza solidarităţii, având un scop stabilit în mod democratic de către membri. Organizația mutuală funcţionează conform principiului administrării autonome, independent de autorităţile publice. Deşi societăţile mutuale trebuie să se conformeze legislaţiei naţionale, fiind subiect al supravegherii de către aceste autorităţi, controlul democratic al funcţionării lor este exercitat în primul rând prin organele lor statutare. Autonomia şi structura lor democratică sunt garanţia dinamismului şi a adaptării constante a serviciilor pentru a răspunde nevoilor efective. Conform studiului CIRIEC, în funcție de activitatea lor principală și de tipul de risc pentru care asigură, societățile mutuale se împart în două mari categorii: societățile mutuale de tip provident (activitatea lor constă în principal în acoperirea riscurilor de sănatate și bunăstare socială ale persoanelor individuale) și companiile mutuale de asigurări.